Acest articol este informativ și nu înlocuiește consultanța juridică. Termenul aplicabil poate depinde de tipul poliței, de natura daunei și de documentele existente.
Când se produce o daună, majoritatea oamenilor se concentrează pe pașii imediați: fotografii, documente, constatare, service, reparații sau rapoarte medicale. Totuși, există un aspect juridic foarte important care poate decide dacă mai poți cere despăgubirea: prescripția dreptului la acțiune.
Prescripția este termenul în care trebuie să îți valorifici dreptul. În asigurări, nu este suficient să ai o poliță valabilă sau să fi suferit o daună reală. Trebuie să anunți evenimentul, să depui cererea, să trimiți documentele și, dacă este cazul, să acționezi în instanță înainte ca termenul legal să se împlinească.
Ce înseamnă prescripția
Prescripția nu înseamnă că evenimentul nu s-a produs și nu înseamnă că paguba nu este reală. Înseamnă că, după trecerea termenului prevăzut de lege, partea obligată poate refuza executarea prestației. Codul civil prevede că prescripția nu operează automat, dar după împlinirea termenului cel obligat poate refuza executarea prestației. Instanța nu aplică prescripția din oficiu — aceasta trebuie invocată de partea interesată.
Pe înțelesul tuturor: dacă ai dreptul la o despăgubire, dar aștepți prea mult, asigurătorul sau persoana responsabilă poate invoca prescripția. Chiar dacă ai avut dreptate pe fond, poate deveni foarte greu sau imposibil să mai obții banii.
Prescripție, avizare și decădere — nu sunt același lucru
Mulți confundă prescripția cu termenul de avizare a daunei.
- Avizarea — notificarea asigurătorului că s-a produs un eveniment, în termenul din poliță sau lege;
- Prescripția — termenul în care poți acționa pentru valorificarea dreptului la despăgubire, inclusiv în instanță;
- Decăderea — pierderea unui drept procedural sau contractual dacă nu faci un anumit act la timp (ex. nu anunți dauna sau nu trimiți documente).
Poți avea două tipuri de termene: unul scurt pentru avizare și unul mai lung pentru prescripția dreptului la acțiune. Vezi pașii de depunere a unei daune.
Termenul special de 2 ani în asigurări
Regula foarte importantă pentru asigurări este termenul special de 2 ani. Codul civil prevede că dreptul la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani. Acesta este termenul esențial când asiguratul, beneficiarul sau păgubitul își întemeiază cererea direct pe contractul de asigurare.
Exemple unde termenul de 2 ani poate fi relevant:
- despăgubire CASCO de la propriul asigurător;
- asigurare facultativă de locuință;
- indemnizație din poliță de viață;
- rambursare asigurare de sănătate sau călătorie;
- poliță de accidente.
Dacă asigurătorul respinge dosarul sau întârzie nejustificat plata, nu aștepta ani întregi sperând că situația se rezolvă singură.
De când începe să curgă termenul de 2 ani
În materia asigurărilor contractuale, Codul civil prevede că prescripția începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de părți pentru plata primei de asigurare, respectiv pentru plata indemnizației sau despăgubirilor datorate de asigurător.
Nu întotdeauna termenul începe exact în ziua producerii daunei. În multe cazuri, începe după momentul în care asigurătorul trebuia să plătească despăgubirea, potrivit legii sau contractului.
Exemplu: daună la locuință pe 1 martie, avizată, asigurătorul are termen contractual pentru plată după ultimul document. Prescripția se analizează în funcție de momentul în care plata trebuia făcută, nu doar de data incidentului.
Pentru siguranță, nu calcula termenele la limită. Avizează repede, depune cererea repede și cere răspunsuri scrise.
Termenul general de 3 ani
În afara raporturilor directe de asigurare, termenul general de prescripție este de 3 ani, dacă legea nu prevede alt termen. Codul civil stabilește această regulă generală.
Poate fi relevant în răspundere civilă delictuală, când ceri repararea unei pagube produse prin fapta unei persoane. Prescripția începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și persoana care răspunde de ea.
Exemplu: un vecin îți inundă apartamentul, dar nu ai poliță facultativă sau asigurătorul tău nu acoperă situația. Dacă vrei să acționezi direct pe vecin, analiza poate intra în zona răspunderii civile delictuale, cu termen general de 3 ani.
RCA: termene procedurale, nu doar prescripție
La RCA trebuie distins termenul de prescripție de termenele procedurale. Legea RCA prevede că, dacă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire asigurătorul nu notifică respingerea pretențiilor și motivele, este obligat la plata despăgubirii. Despăgubirea se plătește în termen de 10 zile de la acceptarea ofertei sau de la hotărârea definitivă / acordul entității de soluționare a litigiilor.
Aceste termene nu trebuie confundate cu prescripția. Ele sunt termene în care asigurătorul trebuie să răspundă și să plătească. Legea RCA prevede penalități de 0,2% pe zi de întârziere când asigurătorul nu își îndeplinește obligațiile sau întârzie nejustificat despăgubirea.
La refuz RCA sau despăgubire nejustificat de mică, nu aștepta apropierea termenului de prescripție. Vezi accident cu șofer neasigurat și ghidul RCA.
PAD și daunele la locuință
Pentru locuințe există PAD și asigurarea facultativă. PAD acoperă cutremur, inundații naturale și alunecări de teren, în limitele legii. Pentre incendiu, apă de la vecini, furt sau bunuri, ai nevoie de poliță facultativă. Vezi PAD vs. facultativă.
La PAD, norma actuală menționează avizarea daunei în termen de 60 de zile de la producerea riscului asigurat. Acesta este termen de avizare, nu termenul general de prescripție.
Pentru facultativă, contractul poate avea propriile reguli de avizare și documente. Pentru acțiunea pe raportul de asigurare, termenul special de 2 ani din Codul civil rămâne reper important. Vezi documentarea daunei la locuință.
CASCO: atenție la termenul din contract
La CASCO, multe probleme apar din confuzia dintre avizare și prescripție. Polița poate cere anunțarea imediată sau într-un număr scurt de zile. Dacă repari fără constatare sau anunți târziu, asigurătorul poate invoca încălcarea obligațiilor contractuale.
Prescripția de 2 ani devine relevantă dacă asigurătorul refuză plata sau întârzie nejustificat. Nu folosi termenul de 2 ani ca scuză pentru a amâna avizarea. Vezi mașină avariată în parcare.
Asigurarea de viață
La viață, prescripția poate afecta beneficiarii. La deces, beneficiarii trebuie să anunțe asigurătorul și să depună documentele: certificat de deces, poliță, acte de identitate, documente medicale și altele prevăzute în contract.
O greșeală frecventă este ca familia să amâne notificarea pentru că nu are toate documentele. Mai bine anunți rapid și completezi ulterior dosarul.
Asigurarea de sănătate și călătorie
Polița poate cere notificare rapidă, contactarea asistenței înainte de internare, depunerea cererii de rambursare într-un termen și prezentarea documentelor medicale.
Dacă ai avut urgență medicală în străinătate și ai plătit tu, nu păstra facturile luni de zile fără dosar de daună. Prescripția de 2 ani poate fi relevantă, dar procedura contractuală impune adesea termene mult mai scurte. Vezi urgență medicală în străinătate.
FGA: când asigurătorul intră în faliment
Când asigurătorul intră în faliment, cererea poate intra la Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA). FGA precizează că persoana care pretinde un drept de creanță poate formula cerere de plată în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, dacă acesta s-a născut ulterior.
Termen foarte important, diferit de termenele obișnuite din poliță. Urmărește comunicările ASF/FGA și depune cererea cât mai repede.
Ce întrerupe prescripția
Prescripția poate fi întreruptă în anumite situații. Codul civil menționează, printre altele: recunoașterea dreptului de către cel în folosul căruia curge prescripția, introducerea cererii de chemare în judecată sau de arbitrare, constituirea ca parte civilă și punerea în întârziere.
Recunoașterea tacită trebuie să rezulte fără echivoc. Plata parțială, achitarea dobânzilor sau solicitarea unui termen de plată pot constitui acte de recunoaștere tacită.
Nu presupune singur acest lucru. Dacă termenul este aproape, discută cu un avocat.
Ce nu trebuie să faci
- să spui „am timp, termenul este de 2 ani” — avizarea poate fi de câteva zile;
- să trimiți doar notificări informale, fără confirmare;
- să crezi că telefonul oprește termenul — documentele scrise contează;
- să nu ceri răspuns scris la refuz;
- să aștepți ani pentru că „dosarul este în analiză”.
Checklist practic după o daună
- Verifică polița și termenul de avizare.
- Anunță asigurătorul cât mai repede.
- Cere număr de dosar.
- Trimite cererea de despăgubire în scris.
- Păstrează dovada transmiterii.
- Depune documentele cerute.
- Cere confirmarea că dosarul este complet.
- Notează data de la care asigurătorul trebuie să răspundă sau să plătească.
- La refuz, cere motivarea în scris.
- Dacă termenul legal se apropie, cere consultanță juridică.
Pentru RCA, urmărește termenele de 30 de zile pentru răspuns și 10 zile pentru plată, precum și penalitățile pentru întârziere.
Concluzie
Prescripția dreptului la despăgubire este unul dintre cele mai importante subiecte în asigurări. Pentru acțiunile pe raport de asigurare, Codul civil stabilește termen special de 2 ani. Pentre răspundere civilă delictuală, poate fi relevant termenul general de 3 ani.
Nu confunda prescripția cu avizarea. Avizarea se face rapid; prescripția privește dreptul de a acționa pentru valorificarea despăgubirii.
Întrebarea corectă nu este doar „mai am dreptul la despăgubire?”, ci: „am respectat termenul de avizare, am depus cererea și mai sunt în termen să acționez dacă asigurătorul refuză?” În asigurări, timpul poate fi la fel de important ca polița însăși.
Contactează ISAIDE pentru sprijin la deschiderea dosarului de daună și la înțelegerea pașilor următori.
